Vlad Lodoabă a pus prima dată mâna pe un aparat foto când fotografia pe film încă se numea doar fotografie. Primele imagini bune le-a descoperit într-un album World Press Photo, iar anii lucrați în presă i-au definit estetica și abordarea vizuală. Crede în importanța imaginii documentare, simplă, bine compusă, cu mesaj puternic și fără artificii vizuale inutile.
Când era tânăr i-ar fi plăcut să devină fotoreporter de război, dar de vreo 10 ani e fotograf de nuntă. A documentat nunți în peste 10 țări, iar în ultimii ani s-a extins spre fotoreportajul de familie. Are și premii internaționale și apariții editoriale, dar nu au fost niciodată un scop în sine. Tinde spre perfecționism în proiectele în care se implică, dar este un viciu de care încearcă să se lase.
Adrenalina și-o ia din voluntariatul la Ambulanță, satisfacția din cursurile de prim-ajutor pe care le predă, iar liniștea o caută în natură, podcasturi și gaming.
Crede că „fă ce îți place și nu vei munci niciodată” e o mare prostie și că job-ul de vis este totuși doar un job.
